Festivalul-Concurs
Alexandru Macedonski
prima editie - 2014
Perioada de depunere
a creaţiilor literare:

15 decembrie 2014
-
28 februarie 2015

Premierea: 14 martie 2015


Alexandru Macedonski – macedoneanul literaturii române

  Povestea vieţii şi operei literare a lui Alexandru Macedonski începe undeva în Macedonia şi se continuă în România după ce, în perioada marilor tulburări istorice din 1821 – şi mă refer aici la revolta pandurilor gorjeni, bunicul său, Dimitrie Macedonski, devine căpitan de panduri şi adept al Eteriei în oastea lui Tudor Vladimirescu.

  Astfel, după însemnările cronicarilor C. Isvoranu şi Mihail Cioranu, „Dumitru Macedonski este acela care, împreună cu Hagi Prodan, îl însoţeşte pe Tudor Vladimirescu când acesta trece Oltul pentru a-i răscula pe olteni”.

  Cronicarii vremii consemnează destul de des numele lui Dimitrie Macedonski şi scriu despre rolul activ pe care l-a avut acesta alături de Tudor Vladimirescu.

  Alexandru D. Macedonski, tatăl poetului, se naşte în 1816, ca prim fiu al soţilor Zoe (născută Paznanski) şi Dimitrie Macedonski. De la 15 ianuarie 1821, de când tatăl său, Dimitrie Macedonski a participat la revolta organizată de Tudor Vladimirescu şi până la revenirea sa în Bucureşti, cu permisiunea armatei ruse, la 1 octombrie 1829, după semnarea Tratatului de pace ruso-turc la Adrianopol/Edîrne, la 2 septembrie 1829, Alexandru a fost crescut numai de mama sa, iar, la vârsta pubertăţii, este trimis, la studii militare, la Liceul imperial de la Kerson, prin intermediul bunicului matern, căpitanul Ignatie Paznanski, unde devine iuncher în Regimentul I Infanterie din Bucureşti.

  În anii 1834-1838 îşi continuă studiile militare de specializare la Jitomir, în Rusia, la vest de Kiev. În 1838, iuncherul Alexandru Macedonski este avansat la gradul de praporcic, rang consemnat în Arhondologia Nouă a Ţării Româneşti. În 1843, praporcicul Alexandru Macedonski din Polcul/Regimentul 1 este avansat porucic/locotenent, prin Ofis domnesc, de către Gheorghe Bibescu, domnitorul Ţării Româneşti (1842-1848) şi este trimis în Rusia, la Tuia, pentru continuarea specializării militare şi pentru a achiziţiona echipamente militare.

  În 1848, Alexandru D. Macedonski se căsătoreşte cu Maria Fisenţa, fiica lui Emanuel Fisenţa, fiul contelui Fisenţa - ambasadorul trimis de împărăteasa Ecaterina în Ţara Românească, înfiată de Dimitrie Pârâianu. Mama Mariei, Catinca, era din neamul Brăiloiu din Craiova. După moartea soţului, s-a căsătorit cu vărul ei Dumitru Pârâianu, care a înzestrat-o pe Maria cu moşiile: Pometeşti, Adâncată (locurile în care îşi va petrece o parte din copilărie şi poetul Alexandru Macedonski) şi altele.

  În 1849, porucicul Alexandru D. Macedonski este înaintat la gradul de căpitan, iar în 1851 primeşte comanda unei companii în Batalionul model al Oştirii Ţării Româneşti.

  În anii 1850-1851, Al. D. Macedonski traduce din ruseşte şi i se editează „Reglement ostăşesc de slujba infanteriei (Cartea I, Partea II, 1-2); Suplement la Şcoala recruţilor de pedestrime (Cap.II. - Încărcarea puştilor)” la solicitarea oficialităţii, pentru uzul Şcolii Militare Naţionale.

  După alegerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza în fruntea Ţării Româneşti, datorită meritelor sale profesionale şi abnegaţiei cu care şi-a îndeplinit misiunile care i-au fost încredinţate, este înaintat la gradul de general şi este numit, pentru scurt timp, ministru de Război, apoi primeşte în subordine Comandamentul trupelor din garnizoana Capitalei şi chiar conducerea Statului Major domnesc.

  Poetul Alexandru Macedonski, macedonean pe linie paternă, s-a născut la 14 martie 1854 în mahalaua Precupeţii Noi din Bucureşti şi a murit la 24 noiembrie 1920. A fost un cunoscut poet, prozator, dramaturg, şef de cenaclu literar şi publicist.

  Poezia lui Alexandru Macedonski se înscrie în mai multe curente literare, adeseori „mixate”: Parnasianism, Simbolism şi Romantism. Până în 1890, Al. Macedonski a scris poeme ample, de factură romantică şi cu un pronunţat caracter satiric.

  După 1890, Macedonski scrie celebrele rondeluri, poezia sa devenind sugestivă şi muzicală. Este autorul celebrelor cicluri: Rondelul rozelor ce mor, Rondelul apei din grădina japonezului, Rondelul câinilor, Rondelul lucrurilor, Rondelurile pribege, Rondelurile celor patru vânturi, Rondelul rozelor, Rondelurile Senei şi Rondelurile de porţelan.

  Al. Macedonski este şi fondatorul revistei literare şi a cenaclului Literatorul şi a încurajat, la începuturile carierelor lor scriitoriceşti, numeroşi tineri talentaţi, printre care George Bacovia şi Tudor Vianu, pe care i-a publicat în revista Literatorul.

  În 1873, Macedonski a înfiinţat ziarul Oltul şi, în 1896 a înfiinţat revista Liga ortodoxă, în care vor debuta alţi mari scriitori, precum Tudor Arghezi şi Gala Galaction.

  În 2006, Alexandru Macedonski a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.